Zî dă iarnă – de Florina Ariana Colgia

- poezie în grai bănățan de Florina Ariana Colgia -

Dă gimneață pră ochece

Jeru fașe ghioșiei,

La cuptori, lângă părece,

Moșu o adus duoi miei.

Dân fereastră, penie mulce

Făcuce dân frig șî șeri

Îm bucură gânduri tăcuce

Șe-or vinit dă nicăieri.

Poace dân iarna trecută

Or rămas cu noi în casă,

Niși acum nu să zăuită

Cum îi când ieșci acasă.

Maica rânduie amiazu,

Avlia-i totă pămucă,

Numa moșu-i cu năcazu

Iarna, că satu ni-l țucă.

Baș acum-o fătat oaia,

Când i-atâta frig șî jer!

Supt neauă oare odaia

O răbda atâta șer?

Ca pră moșu să-l împașe

Or c-o fi dă dragu meu,

Maica pogășele fașe,

Poace, baș, lu Dumnezău!

– Maică! m-vine atunși un gând,

Nu pucem să coașem mere?

Cu-așa pașe pră pământ,

Scobor io dân grâu șî pere,

Toce pântru Domnu-ăl sfânt!

Las bucfariu-atunși pră masă,

C-am cu iarna legământ,

Să nu șăd nișicum acasă.

Zbor cu doru, cum mă dușe,

Prăstă câmp, sorbind lumină,

Maica numa mă adușe

Cu cipsâia iei a plină.

Pră șerime creșce-o steauă

Șî în damf dă mere coapce

Astupată pră supt neauă

Zâua să înschimbă-n noapce.

📁POEZIA ZILEI