Una-i să cunoşci tu pomu – de Petru Talianu

- poezie în grai bănățan de Petru Talianu -

Una-i să cunoşci tu pomu,

După rodu dân grăgină,

Ş-alta-i să îl vedz cum creşce

Şî să-nalţă dân tulpină.

L-o luvat în căpitală,

Ceaica "Moisă Belmustaţă",

Dirighent şî domn cu şcoală,

Ca să-i facă altă viaţă.

Bănăţăni, în capitală,

Am vădzut cum bietu omu,

O crescut cu lauta-n mână

Ş-o dat rodu, ca şî pomu.

Dă ce-ntrebi, şine-o fi oare

"Lăutaşu bănăţanu"?

N-o fost unu oarecare,

O fost "Iepta Jăbeleanu".

Noi, i-am dat la şcoli cu carcea;

Iel, ştudent, porni iar anu,

Ştudia fest, dzâua, noapcea,

Ciar, cu "Luca Bănăţanu".

Doamne, şe cântări dă lume

Ne cânta duminica;

Ne-ntâlneam la iel anume,

S-ascultăm şe învăţa.

Ne unjeau la suflet tare,

Doine dă la noi dân sat

Şî sorocuri, brâuri, care

Ne făşeau d-am lăcrimat.

Izvora dân noi durerea

După "pusta bănăţană",

Lauta ne-o fost mângâierea,

Parc-am fost făcuţ d-o mamă!

An cu an, trecură iuce

Şî gătarăm tăţ cu şcoala,

"Iepta" înşepu să cânce

La Bănat, să-i ducă fala.

O cântat "privighetoarea"

Şe-o avea în lauta iel,

D-o lăsa să împle zarea,

Ca acasă, la Jăbel.

Să-l asămăn, n-am cu şine;

Să nu-l treşem în zuitare;

Să-l şinstâm cum să cuvine,

Iepta nost cu suflet mare!

Cu "Zamfir, Cebzan, Cuibaru",

Bănăţanu, cu-a lui laută

O dus faima românească

Şî pă "lumea ailaltă".

📁POEZIA ZILEI