„Țucă-l moșu!” – de Victor Vlad Delamarina

- poezie în grai bănățan de Victor Vlad Delamarina -

„Țucă-l moșu, țucă-l moșu”

Iera vorba unui moș,

Când vegea copii drăcoș

Tot cutrierând Logoju.

Moșului i-o fost zănatu

Să șierșască la crițari.

N-aduna iel bunuri mari,

Dar îl miluia tot natu.

„Viața-m ieste spră osândă

Pân la-o sută am vrun an” –

Să jălea el în givan

Cu vorba lui bună, blândă.

Chipu lui bătrân șî dulșie

Samănă, mă gângeam ieu,

Baș cu a lu Dumnezău

Șî-m venea să fac șî crușie.

Toț copiii-l luam cu buna,

Nu ca p-ăilalț caliși:

„Moșu țucă 'piii miși” –

Răspungea șî iel întruna.

Dă colași șî vrun ou roșu,

Când pomana să împarce

Pă la Pașci, îi fășiam parce

Șî lu bietu „Țucă-l moșu”.

„Dumnezău să ce trăiască!

Șî pă voi pă toț d-aiși,

Moșu țucă 'piii miși!”

Zâșea iel să mulțămească.

Într-o iarnă d-a cumplită,

Iar veni moșu-n oraș

Gârbovit, zdrențos, golaș,

După zâlnica lui pită.

Fiinc-o vint la noi, – vez bine,

Baș în zâua dă ajiun:

N-o fi moșu „Moș Creșiun”?

Mă gângeam ascuns în mine.

Sara-n vremea dă colindă,

Când sărbătoream la pom

Ies afar' ș-aud un om

Spunând slujilor dân cindă:

„Ia săriț afară-n stradă,

Oamini buni a lu Cristos,

Șî vegeț că colo jos

O căzut un om grămadă!”.

Or adus omu-n căldură

Șî l-or pus la sluji pă pat

„Țucă-l moșu”-i înghiețaț!

Am strâgat io ca d-arsură.

Șî frecatu-l-or cu neauă

Șî i-or dat să bea vin fiert.

Dar târzîu șî în dășert...

După șeri căzusă-o steauă.

Șî s-o stâns moșu, – fireșce!

Un biet suflet chinuit.

Pământu l-o înghițît,

Dar pomina-l măi trăieșce!

📁POEZIA ZILEI