Trășe iarna – de Claudiu E. Românu

- poezie în grai bănățan de Claudiu E. Românu -

Fuljii ge nea mi-așcern calea,

Totu-i alb ca o lumină;

Ș-un opaiț furându-m jalea,

Arge-n doruri șî suspină.

Trășe iarna la fereastră

Lăsând florili ge gheață,

Șî cu ea, gin viața noastră,

Măi pășășce-un an în față.

Pistă sat colindătorii

Să adună rând pe rând,

Cântă-n pragu sărbătorii

Doru meu șe-l am în gând.

Ninje-ntruna pistă sat,

Parcă ăi bătrâni, gin șeri,

La moară s-or apucat –

Mașină gin răspuceri…

Pâcla să așcerne-n valea

Care-n umbră o rămas…

Bunii mei nu află calea

Să să măi întoarcă-acas.

Fumu să înalță-n șeruri,

La ăi care or plecat…

Șî cu el măi mulce doruri

Să înalță răspicat.

Colași pregăciț pe masă,

Cozonacu în cuptori,

Nu măi îs la buna-acasă,

Cum erau ge mulce ori…

Mă ivesc iară la poartă

Șî mă uit cu dor în sat;

Baș ge-i dă afar cu zloată,

Tot s-auge-un colindat…

Gin vale grăbesc să vie

Șleahtă mare ge copii,

Numa tu, copilărie,

Nu ce măi grăbeșci să vii.

📁POEZIA ZILEI