POEZIA ZILEI ◈ LITERATURĂ DIALECTALĂ ◈ POEZIE ÎN GRAI BĂNĂȚAN
Stăceam șî io trâncit p-un scamn,
pă cât eram dă lat șî lung,
Ca omu care-i penzionar,
șicind frumos dântr-un țăitung.
Nepotu-miu-al dă șapce ani
în ușă să ivi, grăbit,
Cu-ochețî-ai rotogoli pă nas
șî-n mâni cu leptopu pornit.
– Bunicule, i-agevărat
c-aveam atunși în comunism
Nivel dă trai cu mult măi sus
dăcât acu-n capitalism?
Că uice, baș acu șiceșc
șe scriu d-o vreme pă Feibúc
Postașii-ai dă-i beșcelesc
pă domnii care ne conduc.
– Nepoace dragă, drept să-ț spun,
aveam noi un nivel dă trai
Măi nalt dăcât americanii,
dar vez, avea un sângur bai,
Șî d-aia ne-am șî răzvrăcit,
că uice-a naibilor nivel
Atât dă sus l-or răgicat
dă n-am ajiuns nișicum la el!
