Toamna la sat – de Claudiu E. Românu

POEZIA ZILEI ◈ LITERATURĂ DIALECTALĂ ◈ POEZIE ÎN GRAI BĂNĂȚAN

Tot măi mulț nouri să lasă

Pistă sat, pistă pamânt...

Trosnesc lemnili în casă

Șî ge toamnă șî ge vânt.

Satu-ș schimbă iar culoarea

Cu aor ge prin fâneață –

Șie mândră-i chicită valea

Într-un galbăn plin ge viață!

Trec argațî pe ogoare

Ge la fiu pană la tată;

Șî zâc toț, cu fața-n soare:

Mândră îi toamna bogată!

Zâua-m pare tot măi mică

Pitulată-n scăpătat

Ca-ntr-un cuib ge rândunică –

Pașie pistă-ntrăgu sat.

Cu potrele gin poveșci

Șie mândru-i a' nost pamânt –

Anotimp să-l tot trăieșci...

Șî ge toamnă șî ge vânt.

potrele = poze, fotografii