POEZIA ZILEI ◈ LITERATURĂ DIALECTALĂ ◈ POEZIE ÎN GRAI BĂNĂȚAN
Rujina-n ochi dă toamnă fărbălui căstanii,
Cad frunză pă sălia petalelor dă flori,
Trecuce baș așa cum trec șî anii
Șie lasă-n păr mămuca dă ninsori...
Calc pă spinarea frunzălor bătrânie,
Șe s-or lăsat să s-oginească pă pământ,
Pierduce-n poala frigului șie vinie
Când parcu-ș punie țoală dă arjint...
Rujina toamnei abace păstă minie
Șiopor dă frunză-n legănări dă vânt...
Șî dân căgelnița Prebunului Părince
Tămânea ploii spală lacrămi pă pământ.
