Târdzâu – de Cassian Munteanu

- poezie în grai bănățan de Cassian Munteanu -

Abia prân străini m-am pomenit

C-am apucat pră altă cale,

Acu-i târdzâu, dar tăt mi-i jale,

Că ş-asta-i dor neîmplinit.

Să port clăbăţu pră urieche,

Doream să fiu paore-n sat,

Să cânt irmosu-n strana vieche...

Păcat că voi nu m-aţ lăsat!

Viedz, maică, astădz şie flăcău

Aveai dă sciump la bătrâneaţă!

Ţ-aş strânje satu la povieţă –

Doar popa m-ar ţânea dă rău.

Că şcii, vrodată pră-nsărat

M-aş nimeri la șădzătoare

Ş-aş pişicura vro torcătoare,

Dar las că asta nu-i păcat!

Aș purta jiocu-n sărbători,

Apoi pră ruga ţ-aş aduşie

O noră mândră ca o cruşie,

Să bajie boală în fişiori.

Aşa-aş trăi baş ca un sfânt,

S-ajiung chinedz şî om dă frunşie,

Când mor, tăt natu să arunşie

În groap-o mână dă pământ.

Târdzâu, târdzâu m-am dăşceptat,

C-am rătăşit pră altă cale,

Şî-m plânjie inima dă jale

C-atâta m-am înstrăinat.

📁POEZIA ZILEI