Sus în raiu înflorit – de Dorina Șovre

- poezie în grai bănățan de Dorina Șovre -

Moşu meu şî maica bună

Sus în raiu înflorit

Sânguri stau şî mă tot mir

Cum dă nu le-o fi urât?

Acu nu măi au dă lucru,

Parcă-i văd lâng-un părcan,

Pă doi buşini amândoi

Stând cu sfinţî la givan.

Fânu aşceaptă-n grăgină

Musai trăbuie cosât

Da nu-i şinie, fiincă moşu

După un nor stă picit.

Buna n-o mai pus dă mult

Nişi răsaduri, nişi sămânţă,

Păntru că n-o măi gătat

Dă strâns stălilii-n cotrânţă.

Când dă furcă şî dă fus

Doru-i vinie, maica bună

Toarşie fire dă mătasă

Dân caieru iei dă lună.

Da au bunii un săcret

Pă care nu-l spun la nime!

Fac cum fac şî tot trămet

Câce-un sămn până la minie.

Bunii mei, dă-i vreme bună,

Îi văd iar ca măi năince

Bucuroş dân calea-afară

Sămn, că aş fi fost cumince.

Da când fuljieră pogan

Şî când şieriu-i negurat

Îi bai, şciu c-am făcut răle

Şî că moşu-i mâniat.

Vedz când ploaia stă să pişe

O iau pic cu pic în mână,

Fiincă şciu c-atunşea plânje

Păntru minie, buna bună.

Altă toamnă-m bace iară

Cu struguri pă la fereşci,

Numa bunii mei îs duş

Goşci în căşâli şereşci.

Păntru suflecili lor

Doamne, fă cum şcii, să ţână,

Pân ajiung şî io la iei,

Soare, cald şî vreme bună.

📁POEZIA ZILEI