Suflet drag – de Dorina Șovre

- poezie în grai bănățan de Dorina Șovre -

Eşci şeriu mamă şî pământu,

Eşci primăverili cu flori,

Eşci pita dă pă masă şî cuvântu

Şî io ce-am năcăjît d-atâcea ori.

M-ai dat viaţă într-o primăvară

Şî m-ai udat cu lacrămi ca să cresc,

M-ai legănat cu drag sară dă sară

Şî nu m-am prişeput să-ţ mulţămesc.

Tu ai trugit, măicuţo, toată viaţa

Ca noauă să ne fie-un pic măi binie.

Dîn şe în şe ţî tot măi scurtă aţa

Şî nu ce-am preţuit şî mi-i ruşânie.

Mă tot petreşi până la poartă

Şî ai în ochi o pustă dă suspinie

Şî mi-i năcaz pă viaţă şî pă soartă,

Că n-am dăstulă vreme pântru cinie.

În sufletu-ţ bogat dă bătrânică,

Tu ai un loc anume pântru toţ

Şî trămuri pântru noi ş-acu dă frică

Şî nu ce întrebăm dacă măi poţ.

Ai mânili prea mult bătătorice

Dă parcă ai veni dîn alce vremi,

Pişioarili ţî-s tot măi ostănice

Şî n-ai avut răgaz să ce hogeni.

Ţî-s ţoalili tot negre şî şernice

Dă parcă ai jăli potop dă morţ,

Durerili ţî-s toace răstâgnice

Când nu venim şî ne aşcepţ la porţ.

Atâta dă frumos miroş, măicuţă,

Cum nu miroasă-n lumie altă floare,

A pită caldă, ouă-n cigănuţă,

A Crăşiun, a Paşci ş-a sărbătoare.

Atâcea zîle nu măi ai sub soare

Şî n-o s-ajiungă nişi zîlili mele,

Câce m-ar trăbui să-ţ şer iertare

Şî n-am atâcea lacrămi să ce spele.

Măi zăboveşce tu o vreme-n lume,

Ca să măi pot să şciu că-n prag,

Mă măi aşceaptă şî pă minie

Un suflet dă măiculiţă drag.

📁POEZIA ZILEI