Spășelu (Șiupagu) – de Elena Oancea Drăgan

- poezie în grai bănățan de Elena Oancea Drăgan -

Poace-ar trăbui să-ț fie

Câmp cu penie, șeri cu stele,

Zbor suit dă ciocârlie

Ori părfin dă viorele.

Ca să-mparț dă zestre lumii

Ca pr-un sfânt șî drag odor

Cum răsfiră codz păunii

Când li-i doru al măi dor.

Că spășelu nostru-i doru

Dă la munț pân la câmpii

Ș-arămizu-i Tricoloru

Scris pr-un psalm în Rapsodii.

Dân Istorii-i doină lină

În „șârag dă piatră rară”

Când ce-mbreși s-aduși lumină

Ca o dz dă primăvară.

Spășel – stemă-n plaiu nostru:

Spișe, mași în unduire,

Fir roș-galbăn șî albastru

Șî-i „pr-al nostru stag Unire”.

Că or scris pă el neveste

Tot aleanu fiecare

Șî-mpănatu braț voieșce

Să-ț dea caldă-mbrățâșare.

📁POEZIA ZILEI