Șeasu șapce – de Sergiu Boian

- poezie în grai bănățan de Sergiu Boian -

Moș Văsâle dă o vreme,

Cum n-avu dă lucru iară,

Fără pre mult să ghingească,

Să-nsură a șinșea oară ...

Dă o tăbărât șî popa,

D-atâcea ori să-l cunune

Șî i-o fost șicit în loc

Slujba dă îngropășiune...

Șî parcă fu un blăstăm,

D-o-nșeput să ie amince,

Că cu muierea d-acuma,

Nu-i măi merje ca năince...

Toată dzâua-l vijgăleșce,

Sănătos ca să trăiască,

Niși nu-l măi lasă să mânșe,

Ca să poată să slăbească...

O zuitat gustu la clisă,

Cu curechi șî cu morconi,

O-nșeput ș-urechi să-i crească,

Tăman ca la iepuroni...

Șî ăsta nu-i tăt năcazu,

C-o-nvățat ș-așa să steie

Da d-o vreme, nu-l măi lasă

Niși răchie ca să beie...

Niși în sat să pleșe vandra

Că îi dzâsă pântră șoapce:

- Să ce-ntorși, c-ai încurcat-o,

Pân să fașe șeașu șapce...

Șî când s-o văzut Vâsâle

D-acasă bine plecat,

S-o dus la birt cu ortașii,

Dă muiere s-o zuitat...

După neșce șeasuri bune

Cam greu, că s-o rătășit,

Ba prân șanț, ba pră cărare,

Baș acasă-o nimerit.

Vru să baje, drept în sobă,

Ca muierea să n-audă,

Da cățălu ca turbat

Înșepu să latre-n șiudă!

- Cât îi șeasu, dzî Văsâle,

S-audzî un glas în noapce,

Șe ț-am spus când ai plecat,

Să ce întorși până la șapce...

Uită-ce vedzî pră părece,

Cât ne-arată șeasu aiși?

- Am văzut, îi numa bine!

- Cum doișpreșe-i fără șinși!

- Da, că bine spuni muiere,

Eșci cu școală, ce socoace,

Dă-i doișpreșe fără șinși

Atunși șeasu-i tăman șapce!

📁POEZIA ZILEI