POEZIA ZILEI ◈ LITERATURĂ DIALECTALĂ ◈ POEZIE ÎN GRAI BĂNĂȚAN
Îț scriu când m-aduc amince,
scriu cu inima curată,
că-m caut anii șî pr-a mei,
satu meu dă altădată!
Îm vin gânduri dăspră tăce,
îm vin gânduri dân dăparce.
Parică ieri am fost în cinie,
astădz, iaca, îț scriu carce...
Scump ț-o fost numilii tău!
Holdă-n griuri îngropată!
Tu-ai fost raiu pântru minie,
satu meu dă altădată!
Coala albă-n strâmbe slove
mâna me trugită-o-mparce.
Gânduri mă poartă pră uliț
ș-uice, d-aia îț scriu carce...
Anii petrecuț în cinie
scriș pră vro grindă zuitată,
or fost aoru dân lume,
satu meu dă altădată!
Lumea te m-o fost otaru,
șcint dă tăt, dă mince plin!...
Îmblam pră ulița noastră,
dă la Costa la Mărcin...
Nu-m pringe niși vremea pașu;
talpa me prân paru crepată
n-o sâmțât friptoarea verii,
satu meu dă altădată!
N-am sâmțât brumilii toamnei
șî niși jieru ierni la rând;
tăce le-am trecut la binie
șî-ntâmplace oareșcând...
Drumuri care să-mpărângă
prăstă vremea aplecată.
Unge m-oi fi pierdut drumu,
satu meu dă altădată?!
