Sărut palma dă pământ – de Livia Ilcău

- poezie în grai bănățan de Livia Ilcău -

Doamne, câtă frumusăţă

Ţăsă primăvara-n flori,

Când îş șerne șeru roua

Borangic dă stele-n zori.

Câmpu-i verge dă mătasă

Presărat dă mași ca focu,

Romaniţă, albăstrele

Sfânt pământ al ţării mele.

Eu cuprind șeru şî zarea

Într-o lacrimă șe-m cage,

Aminciri p-un colţ dă ţară

Care pe obraz mă arge.

Când gângesc şe mult mă doare

Drumu prăfuit dă viaţă,

Când luam roua în pişioare

Ş-adunam florili-n braţă.

Dân pământu az pustiu

Şe mi-o fost leagăn la ţară

Când bunișii puneau grâu

Pentru pită-n primăvară.

Az pământu mi-i străin,

Numa lacrima îm cage,

Păstă brâu dă mași în grâu

Sâmt pământu cum mă arge.

Dor dân dor aduc ţăranii,

Sărut palma dă pământ.

Măi străină-n satu meu,

Parcă nu am fost nișicând.

📁POEZIA ZILEI