Sara la bunișii mei – de Marius Munteanu

- poezie în grai bănățan de Marius Munteanu -

Ca dă panjăne, subțâre,

Toarșe buna nișce fire.

Dân șe lume dă mătasă

Îs firili dân caier scoasă?

Mă tot uit cum vin dă sus

Rază galbinie pră fus

Caieru șî firu-n mână

Îs dă aor șî lumină.

Poace fi că maica-bună

Toarșe razăli dă lună

Tata-moșu dă dăvreme

Mereuț le-adună-n gheme

Leagă firu dă sucală

Șî-n suveică îi păceală.

După care buna-n spată

Pitulă grăgina toată.

Ca pră spuma dă săpun

Mă căznii șî io s-adun

Două fire să-m rămână

Numa sara asta-n mână.

Răsăpice-n păru nins

S-or topit șî nu le-am prins.

Sara la bunișii mei,

Sâmt că-s măi bătrân ca ei.

📁POEZIA ZILEI