POEZIA ZILEI ◈ LITERATURĂ DIALECTALĂ ◈ POEZIE ÎN GRAI BĂNĂȚAN
S-o pornit un vânt subțâre
Dă cătră Remecea Mică
Zogonind c-oțâră larmă
A dân urmă rândunică.
Vremea s-o schimbat șî-m pare
Că să-mvolbură d-acuma.
Iar mă-mpunjie-n lopăciță
Șî-n nogeu stâng reuma.
Șeriu-i jios dă-l sparji cu capu,
Înfoiat cum goge-i duna;
Astrucând d-a pârcum valea,
Gealurili șî comuna.
Crenjili îs șiupelicie...
O măi șî brumat az-noapce,
Stau pră iele nișce hoare
Dă ghingeșci că-s prune coapce.
Câce una măi trâcneșce
Când auge cum guiță
Porcu-al gras pră care-l taie
Baș acuma moș Gheorgiță.
Vardza-n cadă fașie spumă,
Cântă oalili cu sarme,
Buna cucăie pră furcă,
Lângă ea mârtanu doarme.
Șî miroasă-a clisă friptă,
Crumpi în raină ș-a căzan;
Tata-moșu-n poarta mică
Pringe-o babă la givan.
Bace-arângu, sara-ș lasă
Pră la streașână găitanu.
Unge-s toamnili d-acasă?
Or plecat cu aizâmbanu.
