Rujinită, biata coasă – de Dorel Mărgan

- poezie în grai bănățan de Dorel Mărgan -

Rujinită, biata coasă,

Lăsată ge tata bun,

În grăgină, după casă,

Stă propcită într-un prun!

N-are șine s-o măi bată,

S-o șceargă șî s-o ascută,

Stă p-o cleoambă aninată,

Zuitată, ge vreme multă!

Nu i-o fost omului dat,

Ca să poată înțăleje,

Gi șe prunu-i tot uscat,

Numa cleoamba aia-i verge!

Or bătut-o vânt șî ploi

Șî tot să măi poace țâne,

Șî ne-om prăpăgi șî noi,

Iar ea tot în prun rămâne!

Acolo o sta propcită,

Câce ploi or s-o măi bată...

O icoană răstâgnită,

Gin vremea...ge altădată!

📁POEZIA ZILEI