Rugășiune pântru mama – de Claudiu E. Românu

- poezie în grai bănățan de Claudiu E. Românu -

Ce rog șî astăz, Doamne Sfince,

Să măi priveșci spră satu meu,

Că lacrăma-i tot măi fierbince,

Iar traiu mamii-i tot măi greu.

Plânje în zî șî plânje-n noapce

Cân doruri mari o măi cuprind.

Eu am plecat șî mi-s geparce

Șî poarta-i nu pot s-o geșchid.

Priveșce-o, Doamne, o cunoșci,

Că mama-n lume-i numa una,

În țoale negre-o recunoșci,

Jălind spră șer întogeauna.

Trămece-i, Doamne, mângâiere,

Că șî Tu-n lume-ai suferit,

Șcii șe însamnă s-ai durere,

C-ai fost pă crușe răstîgnit.

Alină-i sufletu șe-o doare,

Trămece-i astăz gându meu,

Că șî Preasfânta Născătoare

O purtat dor șî i-o fost greu.

Dă-i, Doamne, mamii sănătace,

Șî dă-i a măi ușoară soartă,

Iar cân mă întorc ge geparce,

Să o măi văd zâmbind în poartă.

Ce rog șî astăz, Doamne Sfince,

Să măi priveșci spră satu meu,

Că-i mama-n țoalili șernice,

Iar traiu mamii-i tot măi greu.

📁POEZIA ZILEI