- poezie în grai bănățan de Petru Andraș -
Cum aveam lipsă dă bani,
M-am dus la oraș cu vaca
A bătrână, făr-un corn
Ca să o dau la ORACA.
Am plecat cu noapcea-n cap
Dân Susan cu ea pă jios
S-ajiung dăvreme-n oraș
Cum m-o pricit Tie-ăl Gros,
Dă-i căsap la abatori:
"Șe țî-i suta, șe țî-i mia
–Mișc-o țâră dân urechi
Ș-o dai la calitacea-ntâia!
Asta pot să-ț rândui treaba
Dar s-ajiunji până la șapce:
Dai șe trăbe, unge trăbe
C-altfel, Petre, nu să poace!ˮ
Brândza dă oaie, răchia
Să șciț c-or făcut menuni
Mă bace-Ăl dă Sus dă mint
Că n-am căpătat bani buni.
Așa că m-am măi vorbit
Cu Tie-ăl Gros ca la doauă
Să-l omenesc în piaț
La berăria a noauă.
Cum mă bâzgonam pă Dâlmă
După țâțâni pântru poartă
Prî la tandări șî tărăbe
Dă șine dau? Dă Ion Boată,
O țâră călămășât –
Primu bărbat a lu Lina
Veșina dă păstă drum,
Îm pusă p-umere mâna
Șî dzâsă: Mă frace Petre,
Poț șî tu să dai o bere
Că rămășăi fără bani
Șî dă marț fără muiere,
Că o fost slabă dă mince,
Prostâtă dă finu Ches,
M-o lăsat! Șî pântru șe?!?
Șică mă-mbătam cam ghes!...
Să nu credz că mi-i ușor –
Îi tare greu, habar n-ai...
- Mă Ioanie, spunie girept
Cât dă ghes ce îmbătai?
- Dacă tot ieșci curios,
Uice-ț spun, dzâsă Ion Boată,
Rar dă doauă ori pă dzî,
Da-n toată sara o dată...
