Raiu meu – de Mona Vlai

- poezie în grai bănățan de Mona Vlai -

Doamnie, Raiu l-ai pus binie

Că-i baș în Buzad la minie.

Când cie urși la geal strălușie

La intrare-n sat o crușie

D-acolo o țără, mai,

Până când pășășci în Rai.

Argie dolma sub pișioară

Sub soarili ăl dă vară,

Îi sâmt focu-n tălpi ș-acuma

Când pân conși s-așază bruma.

Tătă casa dușie-un dor

După omu călător,

După pașî dîn voreț

După viața făr dă preț.

Mulce porț îs cu lăcată

Nu măi îs ca altădată

Larg dășchisă șî pă scamn

Tăț veșinii la givan.

Nana Lena-i dusă-n șier,

Moș Iosiv s-o dus șî iel...

Buna Petra-i pântră stele

Cășâli-s goale șî iele.

Numa-n casa mea,-n voreț,

Văd lumină la ocheț

Șî-ț mulțămesc, Doamnie,-n gând,

C-am înjierii pă Pământ.

Țînie-i, Doamnie, șî-i trăieșcie

Șî dă iei cie îngrijășce!

Lasă-mi lumina-n fereastă

Să văd drumu cătă-ACASĂ…

Doamnie, Raiu l-ai pus binie,

Lasă-mi înjierii cu minie...

📁POEZIA ZILEI