Primăvara în satu meu – de Claudiu E. Românu

- poezie în grai bănățan de Claudiu E. Românu -

Tăbărât ge neaua mare,

Az s-ogină satu meu

Ca-ntr-o zî ge sărbătoare,

Cu el măi ogin șî eu.

Satu pringe iară viață

Dup-o iarnă tare lungă,

Soarili cu chiu gimneață

Să tot chinuie s-ajiungă.

Ghioșeii prin grăgină

Să ivesc acu măi greu,

Dar ge az trăbă să vină

Primăvara-n satu meu.

Nu-i ușor să stâmperi doru

Numa cu o zî ge post;

Satu încă sâmce noru

Amorțât ge jer șe-o fost.

Printră nouri, rază calge

Parcă să coboară-n sat,

Șî în sobă focu arge –

Trăbă măi un lemn băgat.

Pe când focu stă să ardă,

Parcă gintr-o altă viață

Tună bunu-n soba caldă,

Cu lemne uscace-n brață.

Iară buna ușa-nchige,

Să-i fie cald la nepot...

Șî când țugu îl geșchige,

Să-ncălzășce satu tot.

📁POEZIA ZILEI