Poetul Ionel Stoiț a plecat în veșnicie

Duminică, 22 iunie 2025, poetul Ionel Stoiț a trecut la cele veșnice, la vârsta de 72 de ani

Cu profund regret ne luăm rămas-bun din această lume de la poetul și omul de cultură Ionel Stoiţ, o voce distinctă a literaturii române din Voivodina, cunoscut pentru activitatea sa artistică, civică și profesională.

Născut la 5 iulie 1952, în localitatea Torac, într-o familie de oameni simpli și harnici, Ionel Stoiț a urmat Școala Elementară „Petru Albu” din Torac, unde a început să scrie în grai bănățean și să participe la activități culturale și competiții școlare. A continuat studiile la Școala Medie Tehnică din Zrenianin, unde a excelat la matematică, apoi la Școala Tehnică Superioară din același oraș. A fost activ politic încă din perioada studenției, implicându-se în organizațiile de tineret din Voivodina, Serbia și Iugoslavia.

După încheierea studiilor, Ionel Stoiţ s-a stabilit la Novi Sad, oraș pe care l-a îndrăgit profund și unde și-a desfășurat întreaga carieră profesională. A lucrat inițial la Conferinţa Provincială a Uniunii Socialiste a Poporului Muncitor din Voivodina (1974), apoi a fost secretar în Comitetul federal pentru marcarea a 125 de ani de la naşterea lui Mihajlo Pupin (1978–1979), după care s-a angajat la Institutul Provincial pentru Statistică (1979) și la Centrul de calculatoare electronice al Consiliului Executiv al Provinciei Autonome Voivodina (din 1990). Din 1994 până în 2017, a activat la Centrul regional de calculatoare electronice – PTT Novi Sad, până la pensionare.

A debutat în anul 1969, în publicația „Lumina torăceană”, cu poezie în grai. De atunci, nu a încetat să scrie și să recite ori de câte ori avea prilejul. Poeziile sale au fost publicate în numeroase ziare și reviste din Serbia, România și Republica Moldova, lăsând o amprentă autentică și vie asupra literaturii dialectale. În decembrie 2020, a fost publicat și în numărul 4 al revistei „Cununa”.

A fost cunoscut și apreciat de ascultătorii emisiunii „Zâmbiți vă rog!” de la Radio Novi Sad, unde prezența lui era sinonimă cu umorul, căldura și farmecul limbii bănățene.

În anul 1992, a publicat prima sa carte de poezii în grai bănățean, deschizând astfel un drum literar bine conturat. Activitatea sa poetică a fost recunoscută printr-o colecție de premii obținute începând din 1971. A colaborat, de-a lungul timpului, cu numeroase instituții culturale și asociații. Nu cu foarte multă vreme în urmă, acesta a publicat un volum de poezie și în colaborare cu Asociația pentru Vorbirea Bănățană din Timișoara.

Poetul Ionel Stoiţ a fost membru al Societății de Limba Română, filiala Torac, și un susținător al culturii și limbii române. A scris poezie în grai bănățean, a recitat și a promovat identitatea românească prin tot ceea ce a făcut. Plecarea sa lasă un gol imens în sufletul celor care l-au cunoscut.

La ceas de despărțire de Ionel Stoiț, cel care a fost poet, epigramist, umorist, colectivul de redacție al revistei „Cununa”, Asociația pentru Vorbirea Bănățană și Asociația Scriitorilor în Grai Bănățean transmit sincere condoleanțe familiei îndoliate.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

„Nu-i dus tata”

poezie în grai bănățean, de Ionel Stoiț

Nu-i dus tata, n-o pierit.

Şăge pitulit în stele,

Şî beceag şî chinuit

Vine-n visurili mele.

Nu zâșe nimica, tașe

Cum tășea d-atâcea ori

Inima în piept îm bace

"Tată, frică-mi că mori".

"Dă murit tot mor odată,

Că aşa-i lăsat pă lume.

N-ai cu min' nişio socoată,

Viezâţ drumu şî fă glume".

Aşa parcă m-o vorbit

Înăince dă plecare

Ş-atunşi parcă m-o zâmbit:

"Tată-tu nişicând nu moare...".

Nu-i dus tata, n-o plecat,

Şăge pitulit în stele

Şî d-acolo pă-nsărat

Vine-n visurili mele.

Parcă-l văd cum, trămurând,

Mâna-nşet la ochi o duşe

Mă trezăsc şî io plângând,

Aşăzat la el pă cruşe.

✍🏻 Claudiu ROMÂNU