Pacima – de Pătru Fara Răcolț

- poezie în grai bănățan, de Pătru Fara Răcolț -

Moş Achim al lu Persîda

Om potcaş şî prişeput

Avea doar o smintă mare:

Pacima prântu beut.

O avea dân cinereaţă

Dar patunşi era măi tare

Acuma şăgea tot bat,

Cât era dzâua dă mare.

Persîda, vedz, ca muiărea

Întruna-i fâşia năcaz:

- Dar măi stai, mânşie-ce buba

Barim o dzî şî tu treaz.

Dară biă şî tu ca omu

Cum să biă; mai cu măsură

Nu ca porcu, toată dzâua

Darea-n ia, dă beutură.

Într-o dzî, Achim să jioară

- Să îm cadă ochi-n gură

Babo, dacă d-az-năince

N-oi biă dăcât cu măsură.

Ş-uice-aşa baba, Persâda

Io măi acordat o şansă

Jiurându-să că, dă nu,

Iel să şcie că ia-l lasă!

D-a-ntr-o dzî Persîda noastră

S-o găcit dă mers la moară

Dar pricindu-i dă "măsură"

Şî s-aibe grijă dă hoară.

- Gata babo, da ţ-am spus

Am pus punct la beutură,

Mă jior iar ca, d-az năince,

N-am să beu fără măsură.

Îş luă Persîda sacu

Şî la moară o plecat

Dară cruşia ş-o făcut

Acas când s-o năpoiat:

Hoarăle moarce dă foame

Iară Achim: mort dă bat

Căzut în mijlocu vetri,

N-o măi ajiuns pân la pat.

- Tii, bătu-ce-ar Dumnedzău

Şî pră ia dă beutură!

Dar şi-ai spus?! Strâcatu lumii

Că bei numa cu măsură.

Achim, doar atât putu

Să arăce cătră masă

Şî Persîda când s-uită

O rămas trăsnită, proastă...

Pră masă, drajii lu uica,

Să nu credz dîn şiă audz,

Era plină cu răchie

Măsura... dă cucurudz...

- Lua-ce-ar şlogu, o dzâs Persîda

Dă beţâc şî dărânat

Că-m vine să plec în lume

Şî storănie să-m fac.

Şe să-i faşi, ţuşi-vă uica,

Aşa-i vorba românească.

Când dzâşi vorba, dzâşi că-i bine

Dar ce miri cum i-nţăleasă...

📁POEZIA ZILEI