Nu-s măi paori – de Amalia Maria Stoica

- poezie în grai bănățan de Amalia Maria Stoica -

Nu-s măi paori pă uliță

Îs sătui dă suferință...

Trupu lor fără cuvince

Îi acuma în mormince...

Paore, om dă cuvânt

Iubitor d-alui pământ,

Ai picat, ce-ai rigicat

Șî în Șieruri ai pliecat.

Ce-or pus în soba mare,

Ca pă goșci în sărbătoare,

P-un cilim cusut cu flori

Pus pă pat în sărbători.

Inima mă doare, doare

Șî îmi curg lacrimi amare

Zvoanili că zâc dă moarce

Șî văd familile-ndurerace...

Mă uit la stele-n noapce

Or fi paorii mei, poace?

S-oginesc în Raiul Sfânt,

Nu iau ochii dân pământ?

− Să vadă îi holda lucrată?

− Îi grăgina lor săpată?

− Cum îi satu-n sărbătoare?

− Măi stau la givan ei, oare?

📁POEZIA ZILEI