Nu-i dus tata – de Ionel Stoiț

- poezie în grai bănățan de Ionel Stoiț -

Nu-i dus tata, n-o pierit.

Şăge pitulit în stele,

Şî beceag, şî chinuit

Vine-n visurili mele.

Nu zâșe nimica, tașe

Cum tășea d-atâcea ori

Inima îm piept îm bace

„Tată, frică-mi că mori”.

„Dă murit tot mor odată,

Că aşa-i lăsat pă lume.

N-ai cu min' nişi-o socoată,

Viezâţ drumu - şî fă glume".

Aşa parcă m-o vorbit

Înaince dă plecare

Ş-atunşi parcă m-o zâmbit:

„Tată-tu nişicând nu moare...”.

Nu-i dus tata, n-o plecat,

Şăge pitulit în stele

Şî d-acolo pă-nsărat

Vine-n visurili mele.

Parcă-l văd cum, trămurând,

Mâna-nşet la ochi o duşe

Mă trezăsc şî io plângând,

Aşăzat la el pă cruşe.

📁POEZIA ZILEI