Ninsă-i şura mea bătrână – de Dimitrie Acea

- poezie în grai bănățan de Dimitrie Acea -

Ninsă-i şura mea bătrână

A dân gial, dă la şălaş,

Unge-am izăflat ogină

Când viniam dă la oraş.

Spartă-i uşa mea bătrână

Şî dă ploi, ca şî dă vânt,

Ş-aplecată, să dărâmă

Sprijânindu-să-n pământ.

Spartă, şura mea-i pustâne,

Nu-i un prun pră lângă ea,

Oare o măi fi vrun mâne

S-o răgic la loc să stea?!...

Vriemea șine-o fi-nventat

Şî oprire nu i-o dat?

Neaua carie cage mâne-n

Câce ierni n-o fluşturat!

Şura mea-i putrădzătură,

Ea ca mâne-o fi pământ.

Nu mă măi întorc pr-acolo

Să măi fluier şî să cânt.

N-oi măi sta supt pruni-n pârgă,

Oasâli să mi li-ogin

Şî ca-n ani cinerieţî

Cu bribieţî să mă-nghin.

📁POEZIA ZILEI