POEZIA ZILEI ◈ LITERATURĂ DIALECTALĂ ◈ POEZIE ÎN GRAI BĂNĂȚAN
Mi-i dor ge vremea ge-altădată,
Cân ne-ngânam cu glas ge cuc
Șî ne-așăzam pă iarbă, roată,
La umbra gheasă ge subt nuc.
Fișiori șî fece, la un loc,
Șăgeam șî givăneam ge toace,
Ori ne-ncinjeam la câce-un jioc,
Pân să fășea afară noapce.
Ne întâlneam pân vro grăgină,
Să învățăm pasu „ge doi”...
N-am șciut șe vremuri or să vină
Șî câce-or treșe păstă noi.
N-am șciut că anii-n zbor să duc
Șî vremea cât ge iuce treșe,
Cân stam la umbra a ge nuc
Șî gin ulșior beam apă rășe.
Gesculț am învățat să jioc,
Pă iarba verge gin grăgină,
Șî sara, roată, pângă foc,
Jiucam cu fecile ge mână.
Mi-i dor ge vremea ge-altădată,
Ge umbra gheasă ge subt nuși,
Ge toace cum or fost odată...
Mi-i dor ge mine... ăl ge-atunși.
