Mândra mea – de Claudiu E. Românu

- poezie în grai bănățan de Claudiu E. Românu -

Mândrulița mea gin sat,

Într-o sară, m-o țucat

Ș-o zâs: — Întră noi rămânie,

Tu eșci ăl măi mândru junie!

Iară eu am spus îndată:

— Șî tu a măi mândră fată!

N-ai în lume-asămănare,

Eșci măi mult gecât o floare.

Șî ge când ce-am întâlnit,

N-avui somn ge oginit...

Foc la inim-ai pornit,

Tot la cine m-am gângit.

Să uită mândruța fată

Șî m-o măi țucat odată.

Ge atunși, lună ge lună,

Eu cu mândra mea ge mână,

Zâua-ntragă, noapcea-ntragă,

Eu i-s drag șî ea mi-i dragă.

Baș ge anii nu-i dau pașe,

Ea tot măi mândră să fașe.

📁POEZIA ZILEI