Mândră-i, Doamne, primăvara – de Ionel Peia

- poezie în grai bănățan de Ionel Peia -

Mândră-i, Doamne, primăvara

În sacili româneşci,

Când cu flori şî cu vergeaţă

Toace le împodobeşci!

Pomii-ncerinaţ dă floare,

Răspângind parfumu-n vânt,

Ne faşi Doamne ca să cregem

Că îi Raiu pă pământ!

Doamne, reabdă-ne şî az,

Să pucem a măi privi

Zburdând mieii pă izlaz

Când răsăre soarili!

Să ne bucurăm ş-acuma

Şî dă alce mulce ori

Auzând cum bace toaca

Dă sfincili sărbători.

Că în postu ăsta mare

Arânji trag şî toaca bace,

Prevestindu-ne 'Nvierea

La oraşă şî la sace.

Bace toaca şî răsună,

Sună arângu cu jale

Cam puţâni creşcini s-adună

Şî bisărişili-s goale.

Doamne, omenirea şcie

Că Fiu Tău prea iubit

Pântru-a lua păcatu lumii

Pă Golgota S-o jărtfit.

Mare-i, Doamne, a Ta milă

Şî răbdarea care-o ai,

Că ne-ngădui a trăi

Şî dă toace să ne dai.

Cum Îț răsplăcim noi Jărtfa?

Că nu ni-s barem în stare

Să merjem la rugăşiune

Nişi în zî dă sărbătoare...

Nu lăsăm grija lumiască

Şî nişi nu măi luăm în samă

Când în zî dă sărbătoare

Jalnic arângu ne ceamă.

Pre puţâni măi şciu dă frace,

Dă părinţ sau d-a lor prunşi,

Dă şe scrie-n Sfânta Carce

Şî d-ale zăşe porunşi.

Care oare ne-o fi plata

Când trăim în duşmănie

Şî cu ăi dă stăm la masă,

Ciar şî mamă să ne fie?

Cu pucerea Ta şerească

Fă să nu fie orbiţ

Dă păcace, şî-i îndreaptă

Fiii Tăi ăi rătăşiţ!

Şî în vremea dă pă urmă

Când d-aişi plecăm în zbor

Să formăm toţ împreună

Num-o turmă ş-un Păstor!

📁POEZIA ZILEI