POEZIA ZILEI ◈ LITERATURĂ DIALECTALĂ ◈ POEZIE ÎN GRAI BĂNĂȚAN
Măi şcii tu, mamă, şie-i tăşierea
Şî cum să zbacie ea în noi?
Cum treşie limpezând durărea
Lăsându-ne în suflet, goi.
Oh! Câce nopț îm duşie plânsu
Încorligat în ceamă șî nevoi,
Îm curie stălele în sânjie,
Îm curie visăle şuvoi.
Nu am răgaz otava s-o ascult
Cum iară rupie dân ţărână,
Nişi greierii dân fânu verii
Şie cântă-ngrămăgit dă lună.
Măi şcii tu, mamă, cum ai dzâs
Cân povestam sara în cuină?
Că gincolo dă şi-om fi fost
Vom fi tot împreună...
Îm porț dă grijă în poveri
Ce-ascult ş-acu cu gându
Trecut-au mulce primăveri
Ş-aşcept să-m vină rându.
Beceag dă viață mă aşcern ca apa
Acolo unge-i săşietă măi mare
Şî ud şelui rămas duar faţa
Cu stropii rătăşiț dân soare.
Mă duc ca az, mă duc ca mânie,
Mă duc tot în gostâie,
Ş-aşcept şî io-măi şcii tu, mamă?
Să strânjiem strugurii dân vie...
