- poezie în grai bănățan de Ana Caia -
M-aş întoarșe-n sat la mine
Oricân mi să fașe dor,
Da' șeva parcă mă ţîne
Şî nu mi-i dă loc uşor
Cân şciu că n-aşceaptă nima
Niși în poartă, niși în prag...
Nu-i măi mama şî niși tata
Să ne-ntâmpine cu drag.
Ei s-or dus odat cu vara
Şî cu toamna pre bogată
Şî năpoi n-or să măi vină
Să ne măi vegem vrodată.
Doamne, adă-i să scoboare
Dîn potreaua dîn părece,
Pântru-un șeas să îş măi strângă
Iar în braţă a lor fece.
Şî nepoţî duş dăparce,
Până-n alce ţări străine
C-or ajiuns cu multă carce
Şî s-or dus unge li-i bine.
Să să-ntoarcă să asculce
Vântu sării pă-uliţ vechi,
Cânceșe care-aduc mulce
Aminciri părechi, părechi...
