La târg – de Florin Bogdea

- poezie în grai bănățan, de Florin Bogdea -

Să vegeţ şe măi menune

S-o-ntâmplat la târg măi ieri,

O venit uichiţu Ion,

Cu un cal şî vr-o şinşi meri.

- Bună zâua, uico Ioane,

Şe măi vinz, meta p-aişea,

O vinz calu, o vinz merii,

O ce-nvârţ cu baba Prişea?

- Ba vând calu, mă nepoace,

Că merii îi duc acasă,

Să-i săgesc pă Măgulişe,

În grăgina a dă coasă.

Să îm fac-oţâr dă zamă,

D-aia dă ce amece,

Care dacă bei măi multă,

Stai cu nasu în omece.

- Bine, uico, şî cât şeri,

Pă prostanu ăst dă cal?

Că după câce văd eu...

Pare bun ca animal!

- Mă, ăsta îi cal dă rasă,

Ăl măi tare în ogor,

Şine-l cumpără pă ăsta,

Nu-i măi trăbuie trăctor!

- Bine uico, stai oţâră,

Mi să pare că nu vege,

Ia dă-i drumu numa câta,

Ca să pască iarbă verge.

Cum îi dăce uica drumu,

O luă ca vijălia

Şî îş dăce-n primu prun,

Dă să scutură şî glia.

- Bine, uico, păi metale,

Vrei să vinz un cal beceag,

O nu vez, nu vege bine,

Dă-i măi bine un toiag!

- Bine, bine, mă nepoace,

Nu o fi un cal frumos,

Da are şî el un dar,

Chiar că-i orb, îi curajos.

O nu vez cum dăce-n prun,

Cu viteză şî curaj,

Ăsta-i cal dă rasă, frace,

C-o plecat făr-demaraj!

📁POEZIA ZILEI