La satu meu – de Iancu Almăjan Bănățanu

- poezie în grai bănățan de Iancu Almăjan Bănățanu -

O, sat ca dân povastă şî casă dî la ţară

O, Frunce, Faţă Mare, o Tâlvă şî Colnic,

M-am dăpărtat dă cini, răvin acuma iară

Să dapăn aminciria şî să fiu iară mic.

Să fug pră Valia Mare şî să culieg colia,

Să prind lăstunu iuce cu sare şî alun,

Să duc marvili sara cu Lena şî Măria,

Şadă copilăria tot cinăr să rămân.

Să jioc în Dunărice cu drag în prăvălie

Igile să rănască în sărili dă vară,

S-ascult Ogaşu Mierlii în cânt dă ciocârlie,

Că veşnică şî dulşie îi viaţa dî la ţară.

La urc cu bacia Pătru, pră Stârmină m-am dus

Şî-n Crac cu moşu Muică am mers să iau albine,

Șe vremuri şî șe oamini, șe mulce or apus

Dân vrere şî dorinţă rănasc acu în mine.

Am fost cu moş Alexa să dăltuim în piatră

Ş-am fript clisă pră criangă, coleşă am mâncat,

Moş Iancu cu clănetu ni-o adunat la vatră

Şî sara cu muronii pră drum io m-am jiucat.

Aud cum bace clopot, în tângu-i dă aramă

În vis văd moş şî babe cum mierg la-nchinășiune

Cum sunit trist dă clopot, săcenii mei îi chiamă

Să miargă să pitriacă săcian la-ngropășiune.

Aud cum urlă vântu prîn lunși şî văgăuni

Şî văd cum curjie apa dă ploaie prân obor,

Cad ţâgle dă pră casă şî să dăramă pruni,

Văd cum coboară dașii dân vis şî dân ogor.

Dăparce-n colţ dă ţară, tu satu meu iubit,

Cu bucurii, năcazuri, tu dragă Brăgişor,

Nu ci-am zuitat vrodată şî păru m-o albit,

Tu m-ai născut dân cini, în cini vriau să mor.

📁POEZIA ZILEI