Într-un sat – de Ionel Peia

- poezie în grai bănățan de Ionel Peia -

Într-un sat zuitat dă lume

Dăscăliţa dî la şcoală

Ş-o făcut în gând socoata,

Că pă drum îi tăt imală,

Să păşască bărbăceşce

Şî să măi scurteză calea,

Să o ie păstă izlaz,

Făr să ocolească valea.

Nu o măi şerut coşie

Să o ducă pân la gară,

Că n-o vrut pre mulţ să şcie

Că nu stă numa la ţară.

C-o fost unu la judeţ,

Iliuţă lu Carbid,

Şe-o ajuns dă şeva vreme

Goangă mare la partid.

Cum n-avea pre multă mince,

Repige făşea scandal

Şî era treaba măi oablă

Să nu-ţ faşi cu el dă val.

Îmbrecată şî chicită,

Roşîie ca un tutcan.

Să-ntâlni cu un văcari

Şî o prins cu el givan:

- Uico, vreau s-ajung la gară...

Poace că 'metale şcii,

Dac-o ieu pă scurtătură,

Pot să prind trenu-ăl dă tri?

- Dac-ajiunji ca să ce vadă

Bica, şe-i p-aşi pân şioardă,

Nu c-aş faşe pă nebunu,

D-ai să-l prinz şî p-ăl dă unu!

📁POEZIA ZILEI