POEZIA ZILEI ◈ LITERATURĂ DIALECTALĂ ◈ POEZIE ÎN GRAI BĂNĂȚAN
Iar s-or rujinit ochețî,
Toamna-n minie să scoboare,
Sâmt iar bruma giminețî
Cum îm creșce sub pișioare.
Șî pășăsc p-a toamnii urme
Tăt măi greu, dar nu m-abat,
Că-m vin dorurili turme
Șî mă poartă cătră sat.
N-am măi fost dămult să fiu,
Toamna să-m așcearnă patu
Unge frundzâli mă șciu
Șî m-așceaptă să-m văd satu.
Ca un glas plin dă rujină
Să auge, parică, vântu;
Mă strâgă, n-are ogină −
Io pășăsc șî țuc pământu...
Am ajiuns. Toamna mă strânjie
Ca un cleșce șî mă lasă −
Plâng șî io șî satu plânjie
Șî tăt drumu până-acasă.
