Hoidolăra prân oraș – de Pătru Chira

- poezie în grai bănățan de Pătru Chira -

La șpățâri prân Cimișoara

Vin măi rar, că-s pașî grei,

Dar când vinie primăvara

Șî dau frundzâli în cei,

Mă șpățâr dă colo-n colo,

Dând dân coace or dân mâni

Dă la Arta la Appllo,

Că măi sus mă cem dă câni.

Dar când vremea îi măi blândă,

În pădurea dân Făbric

Mă șpățâr cu câce-o mândră

Să mă răcoresc un pic.

Merg cu otobuzu galbăn

În pișioare, că-i frumos,

Șî mă țân de bară, zdravăn,

Să nu cad cu capu-n jios.

C-așa-s oaminii făloș

Că pă scamne, fără bani,

Să șce babe, ba șî moș

Șie-s sub douădzăși dă ani.

Când să trăc cu binișoru

Dă pu-n drum pă ălălalt,

Gata să-m scrinșesc pișioru

Într-o groapă dân asfalt.

Într-un birt măi micucel,

Ca la minie în ogradă,

Să comand un păhărel

Ca să-ncheapă-n el o vadră.

În piaț îi guvuzală,

Tăt așa îi șî prân gări,

Când colo un piergevară

Mă îmbie cu țâgări.

După domni șî după doamne

Mă bâzgoi, ca un nătot,

Dăce-n colo mă țărane

Că ce ia tramvaiu-n bot.

Cât p-ași să-mi pierd șî capu,

Când un gând îmi dă ocol

Șî nu sâmț cum țap-țarapu

Îț îmblă-n pozonariu gol.

Negăsând niși o lețcaie

Numa audz că-ț dă poruncă:

„– Eșci pârlit dă tăt, tataie,

Măi pofceșce șî la muncă.

Să ai nișce bani la cinie,

Dacă nu șiere șî baba,

Nu mă fașie dă rușânie

Că nu lucru pă dăgeaba.”

Creanga ceiului, subțâre,

Să îndoaie ca ș-un arc,

Șî înșiepe-n vesălie

Corul șiorilor în parc.

Trășie-o doamnă măi înaltă,

Cu cățălu după ea,

Și-e s-opreșcie într-o baltă

Păntru a să scărpina.

La doi paș o mozomaină,

Io dă frică mă ascund.

Treșie Niță-a lu Șelaină,

Un poet super-profund.

Cu o pălărie lată,

Ca un vicodol pătrunge

Renumita doamnă Capră.

Il dottore pă nișiunge.

S-o pornit așa, spră sară,

Baș o ploaie d'a cu piatră

Și-o-nșieput ca să apară

Iși șî colo câceo baltă.

Mă întorc în sat la minie,

Morșelit ș-aproape reavăn

Că-n oraș îi tare binie,

Dar ce-neși când ploaie zdravăn.

📁POEZIA ZILEI