Graiu dulșe gi acas – de Elena Borchescu

- poezie în grai bănățan de Elena Borchescu -

În fiecare gimineață

Așa, pră la opt, la nouă,

Îmi iau țadula în față

Șî mai scriu un vers, ori două...

Să scriu o poezâie-n grai

Îmi plașe, Doamne, așa gi mult!

Gi șe?! O să va-ntrabaț,

Pentru c-aiși m-am nascut.

Nișiodat n-am să zauit

Satu-n care m-am nascut,

Șî unge-am copilarit,

Șî unge m-am împlinit.

Șî niși graiu meu îl dulșe

Gi-n inimă nu să dușe,

Șî oriunge oi îmbla

Graiu tot mi l-oi purta.

La copii eu sfat le-am dat,

Când gi-acasă or plicat

Pră la școli prân Cimișoara...

− Drajii mei, să nu zuitaț

Locu gi-unge aț plicat,

Să iubiț satu șî glia,

Scumpa țară, România!

Satu-n care v-aț nascut,

Șî unge-aț copilarit,

Dulșea casă parincească

Nu să vinge, nu să lasă...

Graiu dulșe gi acas

Nișiodată nu-l zuitaț,

Să nu va fie rușîne

Să vorbiț, așa, ca mine!

Cu ăst grai șe ne-am nascut,

Cu ăst grai șe ne-o criscut,

Graiu maichii, graiu mumii,

Grai șe l-or vorbit strabunii.

Dulșe grai, dulșe grai,

Tu ișci îl mai mândru rai!

📁POEZIA ZILEI