Fulgu – de Vasile Lihăt

- poezie în grai bănățan de Vasile Lihăt -

Dân uzoni ca dă pămucă

S-o-nțolit ca șî o stea,

Fulgu prins cu dor dă ducă,

Pră pământ să șadă-ar vrea.

Pră aripi dă vânt călare,

Să uțulă dăzmierdat

Șî îi dus dăparce-n zare,

Până șie ajunjie-n sat.

Dă copii îi urmărit,

Bucuroș cu toț îl ceamă

– Vremea sănii o vinit!

Iarnă îi dă bunăsamă.

Mândru tare șî fălos,

Dă urărili făcuce,

N-o măi vrut să șadă jios,

Numa câta să-i săruce.

Când d-obradz s-o alipit,

O sîmțît că să înmoaie,

Țoala-i albă s-o topit,

Într-o lacrimă dă ploaie.

📁POEZIA ZILEI