„Cununa” – între tipar și online. Numărul 27, o nouă pagină din cultura Banatului
Revista „Cununa – foaie dă cultură bănățană” continuă să aducă în atenția cititorilor literatura, graiul și tradițiile Banatului. Numărul 27, apărut în septembrie 2026, reunește creații literare, articole și mărturii despre oameni și locuri, păstrând legătura dintre revista tipărită și cea online.
│✍ Claudiu E. ROMÂNU│
Într-o vreme în care tot mai multe lucruri se mută în mediul online, revistele tipărite continuă să aibă farmecul și rostul lor. O revistă pe care o răsfoiești, o citești în liniște și apoi o așezi în bibliotecă rămâne o mărturie peste ani. În același timp, internetul oferă posibilitatea ca aceste pagini să ajungă la cât mai mulți cititori, indiferent unde s-ar afla.
Pe acest drum merge și revista Cununa – foaie dă cultură bănățană, fondată în anul 2020 și editată de Asociația pentru Vorbirea Bănățană. Ajunsă la numărul 27, publicația continuă să adune poezii, articole, amintiri și mărturii despre cultura Banatului, oferindu-le cititorilor atât în format tipărit, cât și online. Numărul apărut în septembrie 2026 este o nouă dovadă că există încă oameni preocupați de păstrarea graiului și a literaturii bănățene. În paginile sale întâlnim autori bănățeni cunoscuți, creații care ne amintesc de lumea satului, dar și materiale care ne îndeamnă să privim spre viitorul culturii bănățene.
Încă de la început, revista aduce în atenție ediția a XX-a a Festivalului Condeierilor Plugari din Banat, desfășurată la Remetea Mare, un eveniment important pentru cei care iubesc literatura și tradițiile satului. Tot aici este prezentat proiectul Arhiva graiului bănățan, prin care creațiile sunt adunate și puse la dispoziția celor interesați. Este un exemplu frumos despre felul în care tehnologia poate ajuta la păstrarea unor valori culturale care, altădată, circulau mai ales prin viu grai sau în paginile cărților.
Rubrica Gânduri bănățăne cuprinde două articole care ne amintesc cât de important este să ducem mai departe vorbirea moștenită de la înaintași. În „Banatu n-are hotar: Zhang șî vorba noastră bănățană” este prezentată povestea elevului Zhang Xingrui, un copil de origine chineză care a învățat să recite în grai bănățean și a obținut Premiul I la concursul „Graiu' sfânt la noi acasă”, desfășurat la Domașnea. Reușita sa, la care a contribuit doamna profesoară Daiana-Theodora Călin, ne arată că graiul poate fi îndrăgit și învățat chiar și de cei care provin dintr-o altă cultură.
În același timp, Cosmin Vatriș, prin articolul „Vorbiț graiu bănățan. Nu-l daț zuitării!”, îi îndeamnă pe bănățeni să nu se rușineze de felul în care au vorbit părinții și bunicii lor. Este un îndemn simplu, dar care merită repetat, pentru că graiul nu poate fi păstrat numai în cărți sau în arhive, ci trebuie să rămână viu și în vorbirea de zi cu zi.
Un loc însemnat în acest număr îl ocupă rubrica Poedzâi bănățăne, care adună creații semnate de Ilie Dragalina, Claudiu Românu, Florica Goanță, Ionel-Iacob Bencei, Ioan Manzur, Mona Vlai, Ștefan Pătruț, Petru Andraș, Ioan Văcariu, Ionel Peia, Gheorghiță Brebenar, Marius Munteanu, Pătru Chira, Sergiu Boian, Dorina Grek, Florin Vâșcu, Cosmin Vatriș și Maria Mândroane.
Citind aceste poezii, descoperim cât de multe lucruri pot fi spuse în graiul bănățan. Unele versuri ne poartă prin frumusețea toamnei și a satului, altele ne amintesc de părinți, bunici, copilărie și de anii care au trecut. Nu lipsesc nici întâmplările șoage, povestite cu umorul atât de cunoscut al bănățănilor.
Florica Goanță, prin „Uica Lae șî «Intărnietu»”, Ionel-Iacob Bencei, prin "Baba Floare", sau Petru Andraș, prin "La operă", ne oferă momente de voie bună. În schimb, poeziile lui Ștefan Pătruț, Florin Vâșcu și Sergiu Boian ne întorc cu gândul la satul de altădată, la locurile natale și la oamenii care au făcut parte din viața noastră. Versurile Monei Vlai, ale Dorinei Grek și ale lui Ioan Văcariu vorbesc despre dorul de cei dragi și despre amintirile care rămân, chiar și atunci când oamenii nu mai sunt printre noi.
Tot în paginile acestui număr îi întâlnim pe Cosmin Vatriș, cu poezia "Mândra mea...", și pe Maria Mândroane, cu "Gând dă toamnă". Cosmin Vatriș ne aduce o poezie de dragoste, scrisă în cuvinte simple și pline de căldură, în timp ce Maria Mândroane ne poartă cu gândul spre satul de altădată, spre sălașele părăsite și spre locurile care păstrează amintirea celor plecați.
Fiecare poet aduce ceva din propria experiență și din felul său de a vedea lumea. Tocmai această varietate face rubrica plăcută. Cititorul poate găsi atât poezii care îl emoționează, cât și versuri care îi aduc zâmbetul pe buze. Mai presus de toate, fiecare creație contribuie la păstrarea unor cuvinte și expresii bănățene pe care ar fi păcat să le pierdem.
Un alt material care merită citit se află la rubrica La givan, unde este publicat un amplu interviu cu etnologul Maria Mândroane. Cititorii au prilejul să descopere amintiri despre copilăria sa, despre lumea satului, despre obiceiurile de altădată, dar și despre activitatea desfășurată pentru cercetarea și promovarea culturii bănățene. Consider că asemenea mărturii au o mare însemnătate. Oamenii care au cunoscut îndeaproape viața satului și au cercetat tradițiile sale ne pot ajuta să înțelegem mai bine ceea ce am moștenit. Prin publicarea unor astfel de interviuri, foaia bănățană păstrează nu doar informații, ci și povești de viață care merită cunoscute.
Mi-a atras atenția și rubrica Vorbe bănățăne, care propune exerciții pentru copii și cadre didactice. Elevii sunt îndemnați să descopere cum se spun anumite cuvinte în graiul localității lor și să stea de vorbă cu părinții sau bunicii. Este o modalitate simplă și frumoasă de a-i apropia pe cei mici de vorbirea bănățană.
Toate aceste materiale arată că revista "Cununa" nu este doar o revistă de poezie, ci o publicație în care își găsesc locul literatura, istoria, amintirile, tradițiile și preocupările pentru educarea generațiilor tinere. Fiecare număr adună o parte din ceea ce înseamnă Banatul și o păstrează pentru cititorii de astăzi și de mâine.
La fel de important este și faptul că revista nu rămâne numai între copertele sale. Prin intermediul site-ului www.revistacununa.ro, cititorii pot descoperi articole, poezii și informații despre activitățile culturale bănățene. Tot aici, în rubrica "Numerele Cununa", pot fi răsfoite și edițiile anterioare ale revistei. O inițiativă frumoasă este și rubrica "Poezia zilei", prin care cititorii pot descoperi în fiecare zi câte o creație în grai bănățan, semnată de diferiți poeți, oferind astfel poeziei bănățene un loc în lectura de zi cu zi.
Cred că tiparul și mediul online se completează foarte bine. Revista tipărită are farmecul ei și poate fi păstrată ani la rând într-o bibliotecă, în timp ce varianta online ajunge mai ușor la cititori, inclusiv la bănățenii plecați în alte părți ale țării sau peste hotare. În felul acesta, cultura Banatului poate fi cunoscută de un public mai larg, fără să se piardă frumusețea publicației tradiționale.
În spatele fiecărui număr se află însă oameni care își dedică timpul acestei activități. Asociația pentru Vorbirea Bănățană, sub coordonarea președintelui Vasile Linția, alături de colectivul de redacție și de colaboratorii revistei, continuă să susțină un proiect cultural care merită apreciat. Apariția unei reviste presupune muncă, răbdare și grijă pentru fiecare material publicat. De aceea, consider că revista "Cununa" are nevoie și de sprijinul nostru, al cititorilor. Să o citim, să o facem cunoscută, să o recomandăm și altora, să încurajăm oamenii care scriu și să le oferim copiilor posibilitatea de a descoperi literatura în grai bănățan. O publicație culturală trăiește nu doar prin cei care o realizează, ci și prin cei care o citesc și o prețuiesc.
Ca poet bănățean, mă bucur că există asemenea inițiative și că graiul nostru își găsește locul atât pe hârtie, cât și în mediul online. Fiecare poezie publicată, fiecare amintire și fiecare mărturie adunate în paginile revistei înseamnă încă ceva păstrat din lumea Banatului.
Numărul 27 al revistei "Cununa" este, așadar, încă o pagină adăugată culturii bănățene. O pagină în care întâlnim oameni, cuvinte, întâmplări și amintiri care ne apropie de locurile noastre. Merită citită, răsfoită și păstrată, dar mai ales făcută cunoscută celor care poate încă nu au descoperit-o.
Îmi doresc ca foaia culturală bănățană "Cununa" să continue să apară cât mai mulți ani, să adune noi autori și să ajungă în cât mai multe case, școli și biblioteci, pentru că, fie că o citim pe hârtie, fie că o răsfoim online, important este ca graiul, literatura și cultura Banatului să meargă mai departe.