Crușea răsfirată – de Ioan Văcariu

24.09.2026

POEZIA ZILEI ◈ LITERATURĂ DIALECTALĂ ◈ POEZIE ÎN GRAI BĂNĂȚAN


Iar mă-nvăluie septembrie,

Iar or rujiti castanii.

Împăcat cu toace așcea,

Mereuț îm număr anii.


Anii vin șî trec întruna,

Obrazu-m să tot zbârșeșce,

Cinereața-m, viața toată,

Mi s-o cam scurs pântră jejce.


Iar mă nădăi az la satu

Care m-o pornit în lume,

La pământu șie-m ascunge

Tata, mama ș-a lor nume.


Șinie să mai pomenească,

Șinie-o floare să le ducă

Dacă-a lor urmaș, bătrânu,

Așcea nu le măi apucă?


O zoitare dă când lumea

Baș șî dân mormânt ne pierge.

Putrăzâtă-i dă tot crușea

Răsfirată-n iarba verge.



Share