Cosmin Vatriș: Vorbiț graiu bănățan. Nu-l daț zuitării!

„Graiu bănățan îi aparce dă toce graiurili româneșci. Mintun cunoșci un bănățan după vorbă, după fielu cum povestășce șî după cum spunie.”

│✍ Text în grai bănățan de Cosmin VATRIȘ│

"Banatu-i o țară-n țară"... Așa or dzâs ai bătrâni.

Șinie s-o născut, o crescut p-ași, șcie binie că Banatu' nu-i numa un loc pră hartă. Îi trăire, îi o inimă curată, o poveastă spusă dă lece șî cu multă omenie. Al măi dă lucru pră carie ni li-o lăsat ai bătrâni îi graiu bănățan.

Vorbiț graiu bănățan. Nu-l daț zuitării! – îi o cemarie să nie păstrăm identitacea șî să nu lăsăm să să piardă o parce dân șie ni-s.

Graiu bănățan îi aparce dă toce graiurili româneșci. Mintun cunoșci un bănățan după vorbă, după fielu cum povestășce șî după cum spunie. Pântru ai viniț dân alce părț îi tarie șod șî grieu dă prișieput, dar pântru bănățăni îi ca mierea dă stup.

În Banat tot îi altă forma, vorbili, cășâli, holgili șî oaminii. Graiu nu însamnă numa givanu. După cum or vorbit ai șciut cât dă curat o ghingit omu șî câtă ominie o avut. Nu o întărisat pră nime dă ai fost român-bănățan, niamț, ungur, sârb, o țâgan, numa musai să fii om dă omenie. Toț or trăit binie unu cu altu. Nu s-or dușmănit. Așa o ajiuns Banatu raiu pră pământ.

În graiu nostru găsășci șî cuvince dî la alce nații, dar al măi mult am primit dî la graiu roman, dân băbăluc. Mulce cuvince samănă cu limba latina.

Acuma tot măi mulț s-or zuitat să vorbească vorba bunișilor șî a străbunișilor. Ai cinieri givăniesc după cum învață dî la computer și dî la televizie. Îi binie să șcii să vorbieșci în măi mulce limbi. Șî năincie oaminii or șciut să vorbească șî niemțășcie, o ungureșcie, o sârbieșcie. Tot îi binie așa șieva, numa să nu zuităm dulșili grai bănățan.

Puciem să vorbim pră marie, cum nie învață la școală, șî să poace să țâniem șî dă vorbili bănățănie.

Mulț copii șî fecie să rușână să mai vorbiască în grai bănățan. Asta nu îi numa d-acu. Când părințî noștri or pliecat d-acas, la școli, or lăpădat graiu șî or vrut să dzâcă lumia că îs domni dă oraș. Poace li-o fost frică să nu fie băjiucuriț. Numa, oaminii cuminț șciu că tăman asta-i frumusăța omului: să nu să zăuicie dă ungie o plecat șî cum o vorbit.

Ai care mai avem buniși, ar fi binie să stăm la givan cu ei, până măi îs cu noi. Ar fi binie să nie spună cum or vorbit ei șî să îi înregistrăm. Să îi întrăbăm cum s-or jiucat șî șie or cântat.

Să nu băjiucurim pră ai carie folosăsc civince bănățănie. Să fim făloș că nu ni-s macăr -șinie, că avem un rai aparcie primit dî la ai bătrâni.

Limba să schimbă, asta istănă. Dacă stai să ce socoț, șî lumia să schimbă. Numa schimbaria nu însamnă musai să zuităm. Pucem țânie cu noi dulșili grai bănățan.

Oamini buni șî muieri bunie, vorbiț bănățănieșce! Vorbiț cu drag și cu fală. Nu-i bai dacă mai sminciț. Dacă noi păstrăm graiu, însamnă că Banatu nu piere. Banatu nu îi numa o regiunie, îi vorba, mudzâca, jiocurili șî obișieiurili.

Vorbiț graiu bănățan. Nu-l daț zuitării! Dacă noi nu îl vobim, șinie să-l măi vorbiască?

Sursa: Numărul 27 al Revistei "Cununa - foaie dă cultură bănățană"