Cătră șeruri – de Mona Vlai

- poezie în grai bănățan de Mona Vlai -

Cată, Doamnie, sus în Rai

O grăgină-aleasă,

Că să mută taica meu,

N-are plaț dă casă.

Lasă-i, Doamnie, un voreț

Ș-o țăr dă ogor,

S-aibă cuce șî o coasă,

Furcă șî topor.

Punie-i, Doamnie,-un pic dă vie

Șî v-o doi, tri pruni

S-aibă-n Rai vin șî răchie

Ca-n anii ăi buni.

Cheamă-i, Doamnie, tăț veșinii

Ăi dă i-or fost draji,

Șie îs duș șî ei în șieruri,

Să-i fie ortași.

Ai grijă, Doamnie, să aibă

Pită albă, bună

Că mălai o tăt mâncat…

Sărășie-lună…

Măi șieva, Doamnie, Cie rog

Cată-i un lămpaș,

Șî nișcie uloi dă lampă

Cie rog să-i măi laș!

La ocheț s-aibă lumină

Pă după firang,

Când o fi șî vremea ei,

S-o așcepce-n prag,

C-or trăit ani șapciezăși

Cu chiu șî cu vai,

Lasă-i, Doamnie, împreună

Șî-n casa dîn Rai.