Cărnetu dă noce – de Sergiu Boian

- poezie în grai bănățan de Sergiu Boian -

Într-o sară după şină,

Când s-o săturat dă tot

Văsâle - o şerut cărnetu

Ăl dă noce la nepot.

- Dă cărnetu, tu, nepoace

Ca să văd şe noce-ai luat,

Sî măi adu ş-un plevais

Că îmi trăbă la sămnat!

Şî vro joardă d-a subţîre

Dă găsăsc vro notă mică,

Hai, dă cărnetu măi iuce

Şî nu îţ măi fie frică.

Ş-api, dăschisă cărnetu,

Moş Văsâle într-o mână,

Îş pusă şî ochilarii

Şî văzu: doi la română.

- Nepoace, să –mi spuni în grabă

Până nu am să ce bat...

Cum ai luat doi la română

În cărnet, că l-am sămnat?

- Cum să-l iau, dădui cărnetu

Şi doamna mi l-o trecut,

Da nu am pre vrut să-l dau

Dă tri ori mi l-o şerut.

Da vedz, că la geogrăfie

- Dzî, nepoace, că ce-ascult!

M-am fost pregăcit măi bine

Şî am luat oţăr măi mult!

- Ai luat tri, pi, astai-i notă,

Că iau joarda şî ce bat ...!

Stai bunule şî ce uită

La muzâcă cât am luat!

- La muzâcă, şe-i drept zăşe,

Aşa şeva nu să poace

Păntru asta–m să ce bat

Până când să faşe noapce.

- Nu ce întăleg, dă şe

Că îi zăşe la muzâcă,

Şe nu-ţ plaşe nota me

Că îi mare, nu îi mică!

- Cum să-m placă, îi şireaşa

Dă pră tort, şe am să ce bat ...

Dup-un doi şî dup-un tri,

Ţâie ţ-o ars dă cântat!

📁POEZIA ZILEI