POEZIA ZILEI ◈ LITERATURĂ DIALECTALĂ ◈ POEZIE ÎN GRAI BĂNĂȚAN
Când Septembăr vinie-n sat,
Să vege prân grăgină
O grămadă ge culori
Pline ge rujină.
Galbinie șî roșu stâns
Șî cam aplecace;
Așcea-s sămnili ge toamnă
Când vine în sace.
Cum-necum, mie mi-i dragă
Șî cu ea trăiesc,
Când îi să aprind căzanu
Șî mă cherchelesc!
Numa cu muierea-i bai,
Nu vre să prișeapă...
Cu căzanu fași răchie,
Nu să fierbe apă!
Când Septembăr vinie-n sat,
Toace-s ale bunie,
Când anu o fost pogan
Șî ne-o adus prunie.
Când n-avem, atunși îi bai,
Suduim toț prunii.
Când în casă nu-i răchie,
Îi sfârșâtu lumii!
