Buna bună – de Marius Munteanu

- poezie în grai bănățan de Marius Munteanu -

M-or trecut prân călindari

Șî ani dulși, șî ani amari

Unii scurț cât o clipită,

Alțî lunji c-un jap dă pită.

Păi îs d-atunșia... poace-o fi...

Suta, douaă, poace tri,

Șinie îi măi poace șci?!

Șciu c-o fost dă Sâmcilii.

Taica, maica fi-iertaț,

Pră tălpoanie la târnaț

Stau chiciț șî îmbrăcaț

Să să ducă la a lu Drugă,

Al cu moara pră ierugă

La givan.

Doamnie, Doamnie șie măi larmă,

Dăjghinatu nu-i ca-n palmă!

Spândzuraț pră huțuluș,

Io, cu Tie-a lu Cecuș

Uriezam când ne vegeam

Când cu tălpili în șieri

Când la cânie în cinieri.

N-auzâi că buna bună

Boambănie că nu m-adună dă prân sat

N-auzâi io niși pră taica

Niși la poartă când clențaica

Clențănia săraca maică!

D-az giminiață ce-ai pornit ca bitanga!

Ț-am pricit să nu treși la Tie drumu!

Ce topeșci măi rău ca fumu!

Apăi las că maica ce țăsală.

Șî c-un metăr dă dârjală,

Ba măi ia șî nișce bruș,

Drept la noi la huțuluș.

Cum o vege, sărie Tie

Prăstă loitra la coșie

Șî mă lasă, sângur, sus,

Dau să săr, pă geala, auz,

Dacă săr, tot mă sparg șî mă dășăl!

Șî cum vinie maica bună,

Țâpă brușî miși dân mână,

Șî cu alta dă să țână

Creangu care mă hâțână.

Io, dau șfung, măi s-o d-ompung

Când în șieri, când în fântână

Cum să poată maica bună,

Să mă prindă, să mă țână?

Moaie glasu, șî mă roagă:

Dă-ce jios, că mi-s beceagă

(Ba măi scoace dân peptari,

Dă boboanță, doi crițari.)

Mă socot așa-n zburace

Maica bună nu mă bace

Șî-i măi dau un șfung pră space.

O ieșci surd?

Gata, gata, s-o îmburd.

Buna bună, cum o șciu,

Iuce ca arjintu viu,

Mă-nchețăne dă pumnaș:

Puie-n cinie, dă potcaș!

Săre bumbu, rupt dân gaică,

Io, turbat ca o suvaică

Sănătace, bună maică!

Fuga, pântră surupini,

Mă-mburic p-un gard dă spini

Curiș-capu la veșini

Rup nădrajii-n nișcie ruji

Șî săjeată-mpelițată,

Numa fuji, șî fuji, șî fuji.

Da-n grăgină la Belei,

Văd o scară cu fușcei

Proptă-n cupa cu tulei.

Doamnie, cum oi fi ajiuns,

Până-n vârf, pră cupă, sus?

N-or credzut, la câț le-am spus!

Mă, șî mă pun p-un băonat

Dă cregeai c-ăi foc pă sat.

Văd d-asupra șeriu gol

Da sub minie vicodol

Marve, hoare, d-a socala

Prân grăgini d-a rostogoala

Șî-nsprâșnice, spăriece,

Ușî trâncice dă părece

Ba măi iesă ceacea Ion

Mânios ca un muron

Mă, șie larmă, ca-n bătaie

Pântru-n crâmpot dă potaie

Ia-mi-ț dracu târșița

C-ai picat pă mâna mea!

Io-nzglemen în vârf dă claie

Sâmt în șioareși cum mă ploaie.

Da dășchige buna poarta

Sub opreg ascunge joarda.

Lasă-l, Ioane, să nu-l spării

Că iau boata șî ce perii!

Țușe-l maica, șișilac!

Stai așa că-ț dau colac

Țân-ce bine dă tulei

Țușe-ț maica ochii tei!

Șî să suie maica bună

Sus, în soare, șî m-adună

Ca p-un snop dă aur scump

Să nu pic, să nu mă rup.

Șî p-al dă măi sus fușceu

Ea plânjea, plânjeam șî ieu.

Ei, d-atunșia, buna bună

Șî cu taica-s prau șî humă

Iară ieu, cum mă vegeț,

După iei, cu pașu creț,

Cautu-m steaua prîn ocheț.

📁POEZIA ZILEI