POEZIA ZILEI ◈ LITERATURĂ DIALECTALĂ ◈ POEZIE ÎN GRAI BĂNĂȚAN
Bace moarcea la fereastă,
Mai să-m spargă șolocatu,
Șî o-ntrabă pă nevastă:
Unge țî s-o dus bărbatu?
Că îl caut d-o lună-ntragă
În zâdari... Nu-i dă găsât.
L-o ascuns în pod vro nană
Or pământu l-o-nghițât?
— L-ai căutat șî la căfană?
Poace doarme-n șanț la gropi,
Or s-o dus la câce-o nană
Să-i descânce dă geochi.
Ș-o pornit moarcea urâtă
Să mă cauce mai dăparce,
Cu spinarea gârbovită
Șî c-o coasă lungă-n space.
M-o găsât privind grințaicu
Imălos șî plin dă prau
Șî m-o zâs: Gata-i cu traiu...
Spală-ce, ca să ce iau!
— Stai oțâr să găt răchia
Care m-o ugit în vas,
Că mi-i greu, bat-o pustia,
Altora ca să o las.
„Să ce-ajiut!” Mă-ngeamnă moarcea.
Șî i-am dat o dămijeană,
Ca să-i fac șî morțî parcea
Șî să-m fie dă pomană.
Să înșeapă vesălia
Baș așa cum scrie carcea...
Când gătat-am cu răchia,
Mă-mbătai șî io șî moarcea.
Adz, dă ploaie or dă ninjie,
Cântă zâlili dân laută,
Iară moarcea bea dă stânjie
Șî d-atunși nu mă mai caută.
